27 septembrie 2017
Termenul de control îl datoram expresiei latine „contro rolus” care inseamna verificarea actului original dupa duplicatul care se incredinteaza in acest scop unei alte persoane.
In calitate de concept, controlul consta in verificarea obiectivelor urmarite si constatarea erorilor si abaterilor, lipsurilor, deficientelor intr-un domeniu de activitate.
Aparitia statului a fost inceputul activitatii de control, in evolutia sa istorica, controlul si-a imbunatatit aria de metode, tehnici si scopuri, el s-a impus ca o activitate umana ceruta de celelalte activitati umane.
Atentie mare: controlul e dirijat si e dirijabil, in scopul de a preveni abaterile, dar si pentru a tinti fenomenele si faptele, precum si persoanele care produc fenomene si fapte.
Controlul fiscal este instrumentul pe care il au la indemana puterile publice pentru a supraveghea si determina, prin metode si tehnici specifice, asigurarea constituirii resurselor financiare publice, in speta veniturile fiscale.
Deci, prin controlul fiscal, statul actioneaza asupra contribuabilului in a-i verifica corectitudinea declaratiilor intocmite de acesta, iar in situatia in care au fost declarate incorect/nedeclarate sa ia masurile pe care tot statul le-a legiferat; in cazul “evaziunii fiscale” actiunea impotriva contribuabilului “evazionist” presupune gasirea de dovezi ale existentei evaziunii fiscale.
Sistemele fiscale moderne se bazeaza in mod esential pe regimul declarativ. Acesta presupune ca toti contribuabilii dau dovada de sinceritate si de buna credinta intocmind declaratii corecte si complete, asumandu-si intreaga responsibilitate pentru actele intocmite si faptele comise. La randul sau, administratiei fiscale ii revine sarcina de a dovedi omisiunile si inexactitatile din documente si sa motiveze corectiile pe care le face.
Există o tendinta psihologica a tuturor categoriilor de contribuabili, de a considera că sunt obligati la plata unor impozite mari, comparativ cu veniturile pe care le realizeaza sau fata de alte categorii de contribuabili. Ca urmare, informatiile furnizate de contribuabili trebuie verificate de aparatul fiscal.
Aparatul fiscal dispune de drepturi privind evaluarea, stabilirea si incasarea creantelor fiscale si de dreptul de a aplica sanctiuni cu caracter pecuniar pentru abaterile de la normele de drept aprobate.
Sunt unele lucruri care fac, in unele situatii, ca asupra controlului fiscal sa planeze o imagine nu totdeauna favorabila. El este privit mai degraba neprietenos, chiar un dusman al contribuabilului. Si aceasta nu doar din cauza faptului perfect adevarat ca “nimanui nu-i place controlul”, dar ca urmare a modului de lucru si a unei viziuni nepotrivite în legatura cu rolul pe care controlul fiscal este chemat sa si-l asume.
Pentru a putea preveni efectele de cele mai multe ori negative ale unui control fiscal si/sau pentru a le contracara este necesara o analiza si o pregatire permanenta, o gestionare a activitatii financiar-contabile pentru a raspunde astfel cerintelor controlului în cauza, mai mult chiar, de a identifica si rectifica punctele slabe/nevralgice pe care acest control le are in vedere ca factor de actiune.
Pentru a sti asta, trebuie sa cunoastem metodele si procedeele de control, obiectivele, natura investigatiilor pe care le gestioneaza inspectorii si “inarmati” cu ele, putem trece la “contraatac”, adica ne putem pregati si face fata cu succes controlului fiscal.
